E o realitate. S-ar părea că nu poate fi adevărat, dar imaginile de pe site-ul unui ziar on-line, imagini care fac trimitere la un scurt film, au confirmat titlul de mai sus. O oaie curajoasă, cu atitudine clară, e în stare să sperie un lup care sare spre ea şi spre cei doi miei ai ei. Îl fugăreşte de-a dreptul şi rămâne dârză, demnă, apărându-şi puii.
Prin urmare, e posibil! Dacă există atitudine, desigur…
În luna iunie a anului curent, deputaţii români au reluat procedura de modificare a legii fundamentale a României. Printre multele propuneri de ajustare a unor amendamente referitoare la o mai bună funcţionare a instituţiilor Statului şi referitoare la alte aspecte, legiuitorii delegaţi au iniţiat dezbateri pe marginea articolelor care prevăd constituirea şi rolul familiei. Până în prezent, Articolul 48 al Constituţiei spune că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, aspect asupra căruia unii reprezentanţi ai poporului au insistat să rămână neschimbat. În opinia înalţilor demnitari împotrivitori tradiţiei româneşti, formularea căsătoria între soţi este suficientă, chiar permisivă pentru o mai largă interpretare şi deschizătoare de noi oportunităţi. Se justifică ei că o familie a României din secolul XXI poate fi monoparentală, alcătuită din bunicii copiilor ai căror părinţi i-au abandonat, cupluri formate din persoane de acelaşi sex şi cupluri heterosexuale, adică o familie poate fi alcătuită din persoane „care sunt în relaţii de uniune consensuală”. De aceea, o parte din parlamentari nu vor ca familia să fie definită drept căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, întrucât aceasta „se poate interpreta ca o limitare a drepturilor minorităţilor sexuale”. Mai direct spus, se vrea o legiferare a căsătoriilor homosexuale. Tot din acest motiv, de a proteja minorităţile sexuale, deputaţii au venit cu propunerea de a introduce la Articolul 4, alineat 2 o clarificare care prevede că „Orice discriminare bazată pe …. orientare sexuală este interzisă”.
Ei, cei care pretind că au puterea, decid. Noi, cei care le-am oferit votul de încredere, ce facem?
Asistam zilele trecute la o conferinţă care, printre altele, punea problema coruptibilităţii. S-a vorbit despre corupţia politică, economică, a elitelor, definită de analişti drept o corupţie activă. De asemenea, s-a prezentat şi un al doilea tip de abatere de la moralitate, cel numit pasiv sau, altfel spus, corupţie prin neparticipare şi tăinuire a nemulţumirii faţă de actele de depravare, absenteismul şi lipsa de implicare a societăţii în rezolvarea problemelor care o vizează.
Multe sunt argumentele celor care aleg să-şi înghită limba: nu ai ce face, oricum ei decid, suntem prea mici ca să ne audă etc., etc. Dar, dacă vom avea atitudine, oare lucrurile ar fi la fel? Ce ar fi dacă am hotărî să ieşim din obscuritate şi am decide să contribuim la realizarea unei altfel de încheieri pentru un spectacol absurd la care privim cu stupoare?
Încep prin a-mi manifesta dezacordul total cu modificarea unor alineate din Constituţia României care atacă valorile creştin-ortodoxe şi, încă mai cred, cele morale, nepervertite în totalitate. Mă solidarizez cu cele peste 70 de asociaţii creştine reprezentante ale societăţii civile care au depus un demers prin care solicită ca Articolul 48 al Constituţiei să fie modificat în direcţia în care s-ar preciza clar că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. De asemenea, sunt solidară cu apărătorii conceptelor creştineşti şi mă opun introducerii în Constituţie la Art. 4, alin.2 a fragmentului „Orice discriminare bazată pe …. orientare sexuală este interzisă” (sau orice alt tertip, orice echivalent ambiguu).
Sunt unul dintre cetăţenii care şi-au dat votul pentru a fi reprezentaţi. Vreau să fiu reprezentat conform convingerilor, normelor, credinţelor, valorilor şi religiei personale. Vreau ca părerea mea să fie luată în considerare şi să fiu întrebată dacă îmi place sau nu să văd pe stradă doi bărbaţi într-un context mai puţin tradiţional sau două femei cununându-se. Vreau ca vocea mea să fie auzită, chiar dacă va fi înăbuşită de multa vorbărie menită să abată atenţia de la acest subiect. Mizez pe faptul că la un moment dat strigătul meu va face un pic de zgomot în mintea celor care îşi vor acoperi conştiinţa şi care nu mă vor considera drept un ortodox ce reprezintă majoritatea ţării unde, de secole, firescul e la el acasă. Chiar şi într-o lume cu susul în jos, când se pretinde existenţa unor realităţi inexistente, firescul e înrădăcinat în tărâmurile româneşti. De aceea, nu vreau să se modifice Constituţia în direcţia propagării unor valori false sau a unor posibile comportamente obscene din punct de vedere ortodox…
Lucrurile sunt mult mai simple, logice chiar. Să-i întrebăm pe legiuitorii noştri câţi dintre ei sunt căsătoriţi cu un bărbat? Câţi dintre ei au în familie cuplu de bunici sau cuplu de bunice? Câţi dintre ei vor să-şi vadă feciorul în braţele unui băiat sau fiica pupându-se cu prietena ei? Dacă majoritatea răspunde conform aşteptărilor noastre fireşti şi confirmă că se încadrează în tradiţia românească, cu cele bune ale ei de secole înrădăcinate, atunci de ce se grăbesc parlamentarii să schimbe artificial o realitate bine ancorată în tradiţiile ei?
Dacă reprezentanţii Parlamentului român pleacă obedient capul la normele impuse de o Uniune Europeană pentru care falsele valori primează, noi, cei mulţi ai poporului român, alegem să rămânem oameni frumoşi, conform modelului edenic plăsmuit de Dumnezeu: bărbat şi femeie uniţi în armonia firească. Noi alegem să fim fii ai neamului românesc, cel care defineşte firescul, frumuseţea şi valorile ortodoxe.
Dacă păstorul lumesc (legiuitorul delegat să reprezinte poporul) e lupul care vine la vânătoare, atunci oile turmei ar trebui să ia atitudine şi să alunge acest fals conducător.
Text: Tatiana Onilov
Foto: Dragoş Luduşan
Arthos, nr. 1(1)/2013
